joi, 30 martie 2017

Despre o casă - acasă!

     Este mult timp de când mi-am dorit o casă a mea, o casă făcută pentru mine... O visam uneori cu ochii deschiși, ca apoi să o visez și noaptea. Chiar și acum încă mi-ar plăcea, deși nu este o nevoie.
     De multe ori se întâmpla ca în fața unei foi goale să îmi doresc să aștern ceva frumos. Dacă este ceva ce mă reprezintă sau ceva care mi-a rămas în suflet ca o amprentă, iese o poveste frumoasă, profundă, în care îmi pun sufletul, care vibrează, care trăiește prin cuvintele respective.
     Dacă ar apărea, sau dacă aș crea în viața mea momentul acela în care voi avea casa mea, construită după ideile mele, pentru mine, atunci... ei bine, atunci casa mea va arăta la fel ca cea mai inspirată poveste a mea, ca cea mai reală si plină de emoție poveste a mea.
     Casa mea va fi într-un loc cu mult verde, va avea ferestrele mari, pentru a intra cât mai multă lumină naturală, și va fi albă! Deși mie îmi plac casele care exprimă mai mult romantism, aș încerca o combinație cu genul mai modern preferat de soțul meu, pentru că n-aș vrea o casă numai pe placul meu, că doar nu o voi locui singură!
     Căutând pe internet după sintagma proiecte case, am găsit mai multe modele ce mi-au plăcut. Printre care și modelul acesta:



        Imaginația mea merge însă mai departe de aici, mai departe de un proiect tip, pentru că îmi doresc o casă cu personalitatea familiei mele. Mai întinsă pe orizontală decât pe verticală, cu balcoane la care să pot atârna flori roșii, galbene sau corai, cu o fereastră cu pervaz mare la mansardă, unde să stau relaxată, să citesc ceva, să desenez sau pur și simplu să urmăresc ploaia în zilele mai plângăcioase, sau să privesc stelele în nopțile senine.
     Hmm, dar acesta este încă un vis... Dar ce fac eu când am un vis? Păi...îl visez în continuare, iar  pentru a nu fi dezamăgită nu îi dau un deadline apropiat. Așa fac cu multe dorințe de ale mele. Și aproape mereu nu las ca acela să fie unicul meu vis, nici ca visul să mă definească pe mine, ci eu pe el. Ciudat mai sună asta, dar nu este imposibil.
     Pentru că îmi place să îmi conturez dorințele de viitor, atunci când am ceva timp liber caut informații și alte lucruri legate de ceea ce mă interesează. De exemplu, despre un loc unde mi-ar plăcea să merg și, privitor la subiectul de față, despre proiectarea unei case. Nu de alta, dar atunci când am nevoie să știu ce trebuie făcut sau, atunci când prietenii sau vreo cunoștință se găsesc într-o astfel de împrejurare, să nu fiu pe lângă subiect.
     Așa am dat de imaginea casei de mai sus. Aparține celor de la AIA Proiect, Birou de proiectare și servicii.
     Primul pas în demararea unui proiect de casă este obținerea unui certificat de urbanism. Avantajele, atunci când alegi un birou de proiectare cu experiență, sunt: timpul în care poți obține acest certificat și implicit în care poți aduce la viață proiectul visat, raport servicii - preț corect, diminuarea existenței vreunei erori în privința înțelegerii și încadrării în anumite regulamente locale; iar acestea sunt doar câteva dintre avantaje.
     Certificatul de urbanism duce ulterior la obținerea autorizației de construcție.
     Așa după cum se știe că omul sfințește locul, înțeleg că este mult mai ușor, mai sigur și mai economic să apelezi la un specialist care să te îndrume pe întreaga perioadă a proiectului.
     Îmi place foarte mult că, legat de proiectul casei, la AIA Proiect poți găsi un proiect apropiat de ceea ce îți dorești sau poți îmbina elemente din proiecte diferite, care să contureze și să dea viață visului tău.
     Îmi și imaginez momentul consultărilor inițiale, când aș ajunge să pun pe masa proiectantului, înaintea lui, tot ceea am conturat în mintea mea atâta timp...cuvintele ar fi sărace, dar sunt sigură că esențialul nu l-aș uita. Aș spune ce așteptări am de la acest proiect care să îmi ofere un spațiu al meu și al familiei mele, în care să ne înșirăm zi de zi fericirile, tristețile, speranțele.... Un loc în care să trăim frumos în lumina molatică a zorilor dimineții sau a apusului de soare - pentru că îmi imaginez aceste momente de început și sfârșit de zi având un anumit colorit în interiorul casei mele, cu lumina ușoară, demnă, care învăluie încăperea prin ferestrele mari...
      Cât costă un proiect de casă? Pe site-ul AIA Proiect, la secțiunea proiecte case, un proiect de casă tip are prețul afișat în pagina sa. Asta ca exemplu. Când vine vorba de ceva mai altfel, mai mult, sau mai puțin, prețul se recalculează în funcție de cerere și de complexitatea proiectului.
     Nu durează decât câteva săptămâni și un proiect de casă poate deveni realitate... poți pune prima cărămidă, cum se spune...
     Îmi doresc o casă care să zâmbească, să râdă așa, ca mine în majoritatea timpului, care să vorbească despre melancolia visurilor dar și despre putința realizării lor. Într-o zi o voi avea! Și acea casă va fi pentru totdeauna acasă!
______________
Articol scris pentru Spring Super Blog 2017
Sursa foto: AIA Proiect

marți, 28 martie 2017

Amintiri de pe vremea ștrumpfilor

     Când îmi amintesc de copilăria mea îmi amintesc de frumoasele zile în care învățam la o școală ce se afla la două minute de mers pe jos de casă. Aveam colege care locuiau în aceeași zonă ca și mine, iar mamei mele îi erau tare dragi zilele când mă întorceam de la școală împreună cu ele și mai zăboveam de vorbă sub teiul din fața blocului.
    În clasa a 8-a am avut ca profesor de fizică un tip foarte vesel. Și ciudat pentru noi, elevii. Pe lângă faptul că ne pusese să ne scriem pe o foaie data nașterii (sau zodia, nu-mi amintesc exact) și să o avem afișată mereu pe bancă, tot el ne-a pus și o poreclă. Una pentru toți: ștrumpfi. - Ce faceți, ștrumpfilor? Mi-ați găsit o poreclă? Că trebuie să-mi găsiți și voi o poreclă mie.
     I-am găsit și noi o poreclă, nu atât de interesantă ca a lui: zâmbilică.
     Văzusem desenele animate cu ștrumpfi , toți cunoșteam personajele, dar parcă trecuse mult de când fuseseră la tv. Nici nu mă gândeam atunci că mă voi mai întâlni încă mult timp după aceea cu aceste personaje care locuiau într-un sătuc de vis. La sfârșitul lunii acesteia, pe 31 martie 2017 va începe chiar să ruleze în cinema filmul de animație „Smurfs: The Lost Village” / „Strumpfii: Satul Pierdut” . Așa arată afișul filmului.

  
     Iar trailerul așa:



     Ah, creaturile acestea mici, albastre, fiecare cu personalitatea sa, creaturi care se încadrează mereu atât de bine în decorul pădurii! Atâția ani au trecut și nu s-au demodat! Ba mai mult, mereu aduc ceva nou. Păi așa eram văzuți noi de profesorul nostru, așa că să o tot ștrumpfim!
     Nu știu de ceilalți colegi, dar mie parcă mi se potrivea. Mergeam în fiecare sfârșit de săptămână la bunica, la țară, un sat nu foarte departe de orașul în care locuiam, parcă ascuns așa, înconjurat de pădure, ca în serialul cu ștrumpfii cei drăgălași. Petreceam aici ștrumpfește: liniște, aer curat, biblioteca plină cu cărți, prăjituri delicioase făcute de mătușa mea, o atmosferă ca în căsuțele ștrumfilor. Vara era și mai bine, pentru că întreaga vacanță o petreceam acolo. Bucuria parcă nu se mai termina. Ne bucuram de natură, de flori, de acele dealuri cu păduri care înconjurau casa bunicii. Am atât de multe amintiri frumoase de acolo, prețioase.
     Îmi amintesc cu mare drag și cu dor de o zi în care am pornit într-o aventură ștrumpfească eu, sora mea, mătușele și bunica mea. Am ieșit din satul nostru frumos, și am pornit spre oraș, la un bâlci de Sf. Maria - 15 august. Bâlci, așa se numea, sună mai ciudat, era în fapt un târg organizat cu ocazia acelei sărbători, în orașul acesta din apropiere. La dus am mers o parte cu trenul, apoi cu o mașină care a oprit și ne-a luat pe toate.
     Am o poză minunată de la târgul acesta. O pot descrie în amănunt: Bunica era tinerică si rotofeie, cu părul lins, cărare pe mijloc si prins într-o coadă la spate. Fetele ei, mătușele mele, aveau părul creț, cu foarte mult volum, făcut așa permanent cu o soluție care mirosea ciudat la început, mai există și acum în magazine. Gigi, cea mai mică, îmbrăcată mai lejer, cu pantaloni și espadrile în picioare, Didi, cea mijlocie (pentru că mama este cea mare), cu fustă lejeră și sandale cu toc, mai elegante (avea încălțări de schimb). Și noi, eu și sora mea, tunse băiețește, cu ochii mari de încântare pentru tot ce vedeam în jur - nu mereu mergeam la bâlci, doar o dată pe an, dacă apucam să fim la bunica în perioada aceea. Acolo ne-am distrat ștrumpfește!
     Ce-mi aduc însă cel mai frumos aminte este că la întoarcere am pornit pe jos spre casă, distanța nu este foarte mare, în 2-3 ore ajungi. Pe drumul acesta foarte frumos, cum l-am văzut eu atunci când nu  mergeam pe munte, nu călătoream ca acum, ei bine, pe drumul acesta atât de încântător pentru ochii mei ne-am oprit la umbra unui copac mare și frumos, ne-am odihnit și am avut parte de un picnic de neuitat. Ștrumpfește.
     Așa că da, profesorul de fizică nu s-a înșelat cel puțin în privința mea: chiar m-am simțit ca o ștrumpfiță în perioada copilăriei mele, chiar dacă nu m-am gândit niciodată la asta până acum. Și probabil că majoritatea celor din generația 80-90 au avut astfel de momente.
     Ca aducere aminte, abia aștept să văd și eu noul film, împreună cu copiii mei. Să le povestesc cum poate fi  oricare dintre noi un Brainy - Istețul, Hefty - Voinicul, Clumsy - Bleguțul  și câte alte personaje nemuritoare ca acestea (fără de care povestea nu ar mai fi aceeași), și că viața fiecăruia este în final o frumoasă aventură.
________________________
Articol scris pentru Spring Super Blog 2017
Sursa foto și video: Intercom Film

duminică, 26 martie 2017

Visează... reușește!

     M-am gândit de multe ori că sunt binecuvântată făcând ceea ce îmi place și reușind astfel să-mi câștig existența, ba chiar să mă bucur de viață. Întotdeauna mi-am dorit să fiu pe picioarele mele și să lucrez pentru mine. Am avut câteva idei de afaceri încă de acum mai mulți ani, dar m-am oprit la aceasta: o cofetărie inedită în orașul meu.
     Sunt doi ani de când mi-am făcut curaj să încep, și am fost de la început entuziasmată și foarte prinsă în acest proiect. Mi-am dorit, mai înainte de toate, să nu fie o cofetărie ca toate celelalte, ci să aduc ceva mai mult, de la design, amenajare, aspect, până la ceea ce ofer. Așa că am cules tot felul de idei de prin locurile pe unde am fost. De exemplu, în Istanbul m-au încântat magazinele cu mirodenii și ceaiuri, unde mă îmbiau acei vânzători foarte iscusiți cu o ceșcuța de ceai deosebit de aromat și arătos. Așa că am luat ceaiuri, de la noi, de la ei, și am zile în care ofer ceai gratuit. Când nu este gratuit, se cumpără foarte bine, pentru că a ajuns să fie plăcut.
     Apoi, am zile cu anumite prăjituri specifice anumitor țări, că doar îmi place să călătoresc atât de mult. Am tot felul de fresh-uri, unele cunoscute, altele după rețete proprii. Sunt metode care au mers, merg, dar chiar și așa, nu am un profit atât de mare momentan, încât să-mi permit să investesc într-o nouă locație, iar dacă aș consuma toate resursele m-aș bloca financiar și nu aș mai putea acoperi toate celelalte cheltuieli curente. Aș putea să mai aștept, deși simt cum se duc ocaziile și cum se duce vremea în care aș putea crește, sau aș putea să accesez o linie de credit.
     Gândul acesta persistă în mintea mea. Am tot făcut calcule și cred că m-aș descurca cu o linie de credit. Recunosc că pentru a merge mai departe, pentru că vreau să cresc, nu să stagnez, aș avea nevoie de ajutor financiar. Sunt multe oferte pe piață, de la multe bănci. mie mi-a atras atenția oferta celor de la AVBS credit. M-am uitat de câteva ori pe site-ul lor, încercând să găsesc ceea ce mi se potrivește.  Si am găsit aici: http://www.avbs.ro/overdraft-linia-credit.  
Sursa: http://www.avbs.ro/

     Overdraft și linia de credit este o soluție potrivită pentru dezvoltarea activității curente a afacerii și mai ales poate fi accesată și fără garanție. Perioada de rambursare este de 12 luni , cu posibilitatea de prelungire. Ce facilități îmi oferă creditul overdraft: așa cum am spus, posibilitatea dezvoltării afacerii, iar dacă rulez fondurile prin contul deschis, pot micșora astfel valoarea creditului prin reducerea dobânzii datorate. Aici o să înțeleg mai mult de la un consultant AVBS credit  - adică despre ce diminuare este vorba în cazul meu, la cifrele mele.
     Îmi pot imagina numai că acest ajutor financiar, această soluție de creditare, mi-ar împlini visul mai repede. Aș putea deschide încă o cofetărie, aranjată la fel ca aceasta, cu același decor, aceleași servicii, și în plus, ca noutate în meniu, să ofer clienților prăjituri raw, ceea ce îmi doresc foarte mult!
     Până la urmă nu degeaba are AVBS Credit sloganul: "Visează... obține cu AVBS!"

__________
     Articol scris pentru Spring Super Blog 2017
     * Genul articolului: ficțiune.

joi, 23 martie 2017

Aurora de la mare

     7 septembrie, Mamaia

     Suntem de 3 zile aici, la mare, dar încă nu am reuşit să scriu nimic despre locul în care suntem.
Am plecat duminică de dimineață, cu o mulțime de bagaje, de parcă ne-am muta, sperând că n-am uitat nimic. Tot s-a întâmplat să uit ceva: colacul de înot ai lui Andrei şi crema de protecție solară. Dar n-a fost aşa o tragedie, pentru că hotelul la care ne-am cazat este situat aşa de bine, că foarte puțin este de mers de aici până la magazinele din jur, imediat am găsit ce ne mai trebuia.
     Îmi place numele hotelului, Aurora. Nici nu avusesem timp să fac rezervare la vreun hotel, am plecat de acasă hotărâți numai în ce stațiune vom merge. Mamaia, că sunt mulți ani de când nu am mai fost aici, eram tineri pe-atunci, eram 2, acum suntem 4.
     Andrei şi Sebastian au fost foarte liniştiți pe drum, mai ales că au avut timp şi câte 20 de minute să se joace pe telefonul lui Julian. Apoi ne-am jucat fazan şi altele, timpul a trecut repede, Mamaia e aproape totuşi :). Cât ne-am oprit să mănânce copiii şi Julian ceva, am căutat un hotel în Mamaia.    Noroc cu internetul de pe telefon! Sebastian vroia neapărat să fie un hotel cu piscină, îi place să înoate; Julian a vrut la fel. Andrei a vrut să se joace cu nisip, el încă e cam fricos când vine vorba de apă, nu-i nimic, e mai mic, o să-i treacă. Sper. Aşa că am zis că trebuie să fie aproape de plajă, să aibă copilul nisip din belşug.
     Căutând am găsit Hotelul Aurora din Mamaia. Cu piscină, lângă plajă, am căutat să mă uit repede la poze, în special cele în care arătau camerele.
     De câte ori plecam undeva aleg hotelul uitându-mă în primul rând la poze. Calitatea pozelor adică. E o ciudățenie de-a mea, dar în 95% din cazuri nu am dat greş, în sensul că aproximativ ceea ce am vazut pe site, aceea am primit.



     Aurora este un nume frumos, m-am apucat să-i zic lui Julian acum că Aurora este un nume plăcut pentru o fată. Zice că bat vreun apropo. Că de parcă nu-mi ajung doi băieți.
     Au adormit acum toți 3, aşa că scriu şi eu până când se vor trezi, vrem să mergem în satul de vacanță, şi sper să nu ne apuce seara până plecăm, vreau să fac poze şi cu soare.
     Aşa, despre hotel... Este mare, iar prețul a fost foarte bun. Pentru copii n-am plătit suplimentar decât micul dejun, şi chiar puțin. În primul rând este curat, iar camerele arată ca în poze. Spațiu în camera nu este foarte mare dar nici puțin, avem loc în voie pe-aici.
     Este aranjat cu gust, în cameră ai tot ce îți trebuie, pe jos e mocheta, ceea ce e numai bine pentru copii. Mă bucur că Sebastian nu a fost chiar aşa interesat de televizor, deşi bineînțeles că este în cameră. Bine, asta şi pentru că am avut nişte zile foarte pline şi frumoase până acum.
     Am ajuns aici duminică după prânz. Hotelul l-am găsit foarte uşor, n-aveam cum să îl ratăm, este mare şi vopsit în albastru și alb.



     Are tot ce ne trebuie: în cameră este foarte bine, patul este mare, extra mare, cât mi-ar plăcea unul aşa acasă! Piscina este bucuria lui Sebastian mai ales, dar în general a tuturor. Aşa îmi place să mă relaxez pe un şezlong, sau să am parte împreună cu copiii de distracție la piscină!






     Ah, şi mâncarea este delicioasă, cum zice Andrei, care azi de dimineață la micul dejun mi-a spus că trebuia să-i pun numele Mâncăciosul. Se pare că îi place şi ce are aici să mănânce. Iar Sebastian mănâncă mai mult decât deobicei, o fi de la aerul ăsta de la marginea mării.
     Am stat foarte mult pe plajă, în prima zi - cât a mai rămas din ea adică - am stat numai pe plajă, până târziu, se făcuse foarte liber, dar noi nu ne săturam. Am construit castele de nisip, ne-am jucat cu mingea în apă, am reuşit să-l fac şi pe Andrei să intre puțin cu mine, apa este foarte mică o porțiune generoasă, abia mai departe se adânceşte. Sebastian ar fi vrut valuri... dar nu prea au fost. Abia azi au fost valuri, cred că de asta au căzut aşa obosiți în după-amiaza asta.
     A doua zi am fost la Aqua Magic, că nu mai scăpam de Sebastian, şi până la urmă mă bucur că i-am făcut aşa o bucurie. în rest la piscină, unde i-a plăcut într-un final și lui Andrei, a vrut să intre și chiar să stea mai mult, însă numai cu Julian puțin pe plajă, am terminat si "Relatarea unui naufragiat" cu ocazia asta, că mi-am permis să lenevesc pe un şezlong, cât Julian s-a jucat cu ei.
Ieri plajă, piscină, şi Delfinariu! Mă gândisem de acasă că mi-ar plăcea să-i duc la Delfinariu. E chiar aproape de hotel, foarte puțin timp durează de aici cu maşina până la Delfinariu. Au fost extrordinar de încântați copiii, şi noi la fel.
     Ce îmi place hotel Aurora,că e aşa aproape de toate! Mâine mă duc să văd răsăritul. Eu şi Nikonul meu, că pe băieți îi las să doarmă. O să fac multe poze super, parcă deja le văd pe Dreamstime! Vineri plecăm, o să vizităm acvariul atunci.
     Relaxare! Chiar au fost zile de relaxare, chiar dacă am avut activități continue.
     Mă bucur că am ales acest hotel, tot sunt de părere că 30 la sută minim din reuşita unei excursii o reprezintă locul unde te cazezi.
     Andrei se trezeşte, hai, în sfârşit îi pot pregăti să mergem în Satul de Vacanță!
     Gata, închei. Abia aştept răsăritul de mâine. Ce bine că am dat de Aurora de la mare, altfel n-ajungeam eu pe plajă cu noaptea-n cap! Adică sper să ajung, trebuie!

P.S. Cine zicea că nu e frumos şi în septembrie la mare???
_________
Articol scris visând cu ochii deschiși, pentru Spring Super Blog 2017.
Sursa foto: http://www.hotelaurora.ro
P.P.S. Relatarea din jurnal "a avut loc" cândva în viitor.

marți, 21 martie 2017

Traduceri cu pasiune, oameni cu viziune


   

  

      Mă întrebam zilele trecute de ce îmi plac mie limbile străine, parcă sunt multe care îmi sună melodios, chiar şi unele din care nu înțeleg nicio iotă. 
     Când totuşi însă limba nu îmi este total necunoscută, sunt unele cuvinte sau expresii pe care am impresia că le înțeleg dar pe care  nu le pot defini... e o barieră cumva, undeva. Am adică în minte forma, aspectul, nuanța, conotația cuvântului, dar nu-l pot exprima. Să poți să traduci este poate chiar o artă, mai mult decat o înțelegere şi o cunoaştere  a unei limbi străine. Adică, asa cum spune Garcia Marquez, "a traduce este forma cea mai profundă de a citi". 
     Când te uiți la un film fără subtitrare nu e o problemă că nu înțelegi toate cuvintele, îți cam dai seama din context care a fost ideea, lipsurile nu prea se bagă de seamă, pentru că ai şi imaginea cu limbajul nonverbal care traduce lipsurile pe care le ai. Când cunoşti pe cineva, un străin cu care trebuie să conversezi într-o anumită situație, nu este chiar o problemă foarte mare că nu înțelegi tot şi nu poți exprima tot, încerci să găseşti alte cuvinte pentru a transmite ceea ce vroiai să spui sau te opreşti la o înțelegere medie pentru amândoi.
     Așa s-ar putea ca, atunci când ești într-un loc departe de casa ta, la un loc de muncă unde lumea nu vorbește limba ta, să ți se ceară de exemplu să cureți el horno, aragazul, iar tu să înțelegi altceva. Asta i s-a întâmplat acum mult timp surorii mele. Ce a înțeles ea? A asociat el horno cu românescul horn, așa că a tot căutat un horn, a deschis geamul ca poate e pe-acolo. Nici urmă! Nu a fost așa o tragedie, adică a fost înțeleasă, situația a fost chiar comică și nu a lăsat loc niciunei supărări.
     Dar ce faci când ai în față un document oficial în altă limbă, de care tu habar nu ai, la care trebuie să răspunzi, iar ca să răspunzi ai nevoie să înțelegi?...
     S-a întâmplat de mai multe ori să vină acasă, prin poștă, diverse documente importante pentru soțul meu, de la  instituții din diferite zone ale bătrânului nostru continent; jobul lui se desfăşoară mult şi în afara țării. Dacă sunt în franceză, ne descurcăm să înțelegem ceva mai mult, dar dacă sunt, de exemplu, în germană... este greu pentru că nu știm germana! Nici internetul nu ajută să afli ce e scris exact în foaia respectivă! Adică una este să bagi intr-un motor de traducere online o propoziție sau o frază, într-o limbă din care știi și tu câte ceva, și astfel să poți vedea anumite greșeli de traducere, și alta să nu ai habar de nimic.
     Dacă în spatele unei traduceri nu stă un om ci un program, un robot, nu ai nicio șansă în a obține o traducere exactă, coerentă, la subiect. Un om are în vedere și cultura poporului din a cărui limbă traduce, și dă înțelesul cuvintelor potrivit contextului. De aceea, mai ales pentru documentele importante, cred că singura soluție potrivită este aceea de a solicita o traducere de la o firmă specializată. Pentru mine este greu să merg mereu să caut un birou de traduceri, locuiesc în afara orașului și cum timpul îmi este destul de ocupat în ultima vreme, cea mai practică soluție pe care o văd este aceea de a solicita o traducere specializată Swiss Solutions
sursa: www. swiss-solutions.ro

     Când spui Swiss Solutions te duci cu gândul la exactitatea și calitatea ceasurilor elvețiene (asta tot prin asemanarea unor cuvinte și prin imaginea pe care o lasă în mintea cititorului, cel puțin în a mea), iar serviciile oferite sunt unele de o calitate neîndoielnică. Oamenii din spatele traducerilor sunt profesionişti cu viziune şi înțelegere complexă a elementelor de bază ale unei traduceri ireproşabile.
     Cred că este important ca, înainte de a contracta un serviciu pentru care vom plăti, să știm cât vom plăti, nu să aflăm la sfârșit. Eu una caut în multe situații cea mai bună soluție calitate - preț - timp. Apreciez faptul că, online, adică chiar de acasă, comod, printre alte treburi zilnice, fără să rupi din timp pentru a merge la un birou de traduceri, poți solicita o estimare de preț pentru traduceri. Acest serviciu oferit de Agenția de traduceri Swiss Solutions este de mare folos, nu costă nimic și este o soluție la îndemâna tuturor. Online înseamnă, se pare, viitor, așa că e bine să ne obișnuim cu facilitățile pe care ni le oferă și să le folosim în interesul nostru. În 15 minute putem avea o estimare de preț care ne convine sau nu, dar știm de la început cât vom plăti, fără alte costuri ulterioare. 
Sursa: www.facebook.com/SwissSolutions

     O traducere specializată, profesională, de calitate, este fix ceea ce am eu nevoie în unele situații. Nu am răspunsul pentru toate, din păcate nu sunt traducător de aceea apreciez pe cei care pot citi atât de profund încât să fie aceasta o meserie pe care să o facă cu pasiune. Este ca un fel de ajutor pe care ni-l dau nouă, ceilalți.
     Traducerea este, da, o artă care acum ne stă la îndemână, ori de câte ori este nevoie de ea, la un clic distanță. Asta ca şi noi să avem timp, pe lângă altele, de pasiunile noastre!...

-------------------
     Articol scris pentru Spring Super Blog 2017
     Sursa foto 1: www.swiss-solutions.ro

    

sâmbătă, 18 martie 2017

Între A şi G

Fade in:
Un tip înalt, solid, de vârstă mijlocie, costum gri închis, aproape negru. Puțin meditativ, își fixează ochelarii de soare pe cap; stă la o masă pe terasa - restaurant de la ultimul etaj al unui hotel din centrul orașului. Își deschide liniștit laptopul.  Ziua, trafic intens, zgomotul străbate până la el. Nu-l deranjează, este ocupat în fața laptopului său.

Notițele sale arată așa, pe măsură ce tastează:

Patru ani de misiune îndeplinită cu brio. Nu sunt dintre cei mai vechi în domeniul acesta, dar sunt printre cei mai buni.
Numele meu de cod: Certificat Energetic.
În ultimul an mi s-au acordat misiuni dintre cele mai complexe, și astfel am fost prezent ca Certificat Energetic în București pe aproape întreaga perioadă a colaborării mele de anul acesta cu Agenția.
Am fost trimis special pentru a constata, la sfârșitul acestui an, anumite puncte pentru a completa viziunea acestui corp de experți printre care mă aflu și eu.
Atuuri:
Ce pot oferi: informații concrete și importante despre performanța energetică a unei clădiri. Când un client al Agenției dorește să vândă o clădire al cărui proprietar este, de aici începe misiunea mea. Îl pot ajuta să obțină un preț mult mai bun, în mod corect.
Asta depinde doar de clasa energetică la care voi încadra clădirea, iar asta o fac în funcție de ce descopăr pe teren. Ochiul meu este bine format pentru o asemenea cercetare, calculul termo-tehnic are în vedere anumite caracteristici ale construcției.
Pericole:
Informațiile pe care le ofer eu, putând arăta un consum mult mai ridicat, indică faptul că există pe undeva pierderi de căldură datorate anumitor condiții climatice: umiditate, temperatură interioară și exterioară, condiții climatice. În asemenea situații apare Termografia Clădirilor. Ea este colega mea, neajunsul este că poate lucra numai în anotimpul rece. 
Asta înseamnă ceva în plus decât de obicei, adică lucrurile se complică puțin, dar întârzierea în această misiune nu este mare, dacă ne aflăm în sezonul rece, așa cum am precizat.
Oportunități:
Pot determina în mod corect chiar prețul locuinței spre vânzare în sensul că prețul acelor locuințe cu o notă energetică mai mare va crește, fiind mai ușor de întreținut. Imobilele din clasa A au cel mai scăzut nivel de energie, urmează clasele B, C, D, E, F, încheind cu G, cele care au cel mai înalt consum.
Misiunea mea nu se oprește la situația unei vânzări pentru care este necesar documentul ale cărui informații eu le ofer, ci se aplică, de exemplu și în cazul noilor construcții.
Sursa: www.certificat-rapid.ro

(Agentul privește ceasul de la mână, bea grăbit apă din paharul de pe masă, își închide laptopul și se grăbește să plece. Are o casă de văzut acum. Va continua mai târziu, esențialul l-a notat deja.)
Fade out.

Articol scris pentru Spring Super Blog 2017.

miercuri, 15 martie 2017

Unde vrei să fii pe scara succesului?

     "Scara succesului nu este niciodată aglomerată pe treapta cea mai de sus." -Napoleon Hill, "De la idee la bani".

     Odată ce ieşi de pe băncile facultății, ai două posibilități, aşa cum bine spunea o doamnă profesor foarte drăguță: ori lucrezi pentru alții, ori lucrezi pentru tine, dar orice variantă ai alege, să nu te plângi niciodată.
     Uite aşa, cântărind aceste două opțiuni, dacă ai o doză de curaj, o idee de afaceri şi un capital mediu poți fi anteprenor. Una din întrebările des auzite când vine vorba de înființarea unui Start Up este: ce mă poate proteja pe mine, ca firmă nou înființată, de concurența cu firmele mari deja existente în domeniu? Păi nu te protejează nimeni, asta este economia de piață. Iată unul din motivele pentru care mă îndrept spre o afacere în franciză: concurența. Nu din frică de concurență ci din lipsă de experiență. Este o posibilitate fantastică de a învăța de la cei deja foarte buni, de la cei care sunt undeva mult mai sus, unde treptele nu sunt aglomerate. Aşa, pe treptele mai de jos ale acestei scări a succesului, este îmbulzeală mare şi puțini pot înainta! Şi până la urmă, ca anteprenor ai vrea să ai succes, nu? Învață de la cei mai buni, asociindu-te cu ei!
sursa: www.francize.ro
     Studiind cererea şi oferta pieței în momentul de față, îmi surâde ideea unei afaceri în franciză. M-am orientat spre deschiderea unui magazin în franciza Imprinto care să ofere servicii ireproșabile și care să însemne mai mult decât un xerox aflat într-un magazin oarecare. Să fie un loc de unde te poți inspira și poți găsi o soluție rapidă pentru a oferi, de exemplu, un cadou personalizat, sau unde poți găsi, atunci când ești în grabă, cel mai bun și cel mai rapid serviciu, fie că vrei un set de cărți de vizită, o ștampilă, sau alte asemenea servicii. Cred ca ar merge. Ideea este bună.

sursa: www.francize.ro
     De ce atunci nu pornesc un start-up pe această idee?
     Am spus de dobândirea unei experiențe de la profesioniști. Adaug investiția, echipamentul. Ca nou venit în branșă nu prea ști unde să mergi pentru a avea cele mai bune prețuri în raport cu calitatea la achiziții. Plus că o firmă nou înființată nu poate negocia prea mult cu furnizorii - este pe o treaptă mai de la baza scării succesului, unde îmbulzindu-se mulți, negocierea nu aduce neapărat roadele scontate. In schimb, o franciză de succes, o rețea dezvoltată așa cum este Imprinto, vinde mult deci cumpără în cantitate mare pentru aprovizionare, așa încât poate avea un cuvânt greu în desfășurarea negocierii. Tot datorită acestui lucru, poate avea prețuri mai scăzute pentru anumite produse, ca strategie de marketing, dar care să nu-i afecteze profitul.

sursa: www.francize.ro
     Bun, preiau această afacere în franciză. Dar tot trebuie să mă dezvolt. Nu pot să nu fac nimic bazându-mă numai pe bunul renume al francizorului. Așa că am de făcut partea mea în acest business care este, în final, al meu. Mai ales că, pornind pe acest drum doresc să trec de la un simplu investitor la un investitor cu exclusivitate asupra unei zone mai mari - aici vorbim deja de masterfranciza. Ce fac?
     Mă promovez cât mai bine posibil. Lumea trebuie să afle că în orașul lor s-a deschis un magazin nou dar care știe ce oferă clienților. Nou, dar cu experiență. Îmi asum deciziile luate.
     De asemenea am grijă ca relațiile cu clienții să fie întotdeauna foarte bune, personalul pe care îl am în magazin să fie amabil și prietenos. Ca angajații să fie așa trebuie ca locul de muncă să le împlinească nevoile cât mai bine cu putință, iar eu pentru ei să fiu un lider și nu un șef.
     Mai ales am de gând să dau, așa cum am învățat, 100 %  din capacitatea mea și din cunoștințele mele în ceea ce fac, lucru pe care, desigur îl cer și celor care lucrează cu mine. Şi pentru că abia încep să învăț ca anteprenor, investesc şi în mine, cursurile şi seminariile de coaching în afaceri nu sunt deloc de neglijat. La fel investesc în angajații mei cu care doresc să formez o echipă foarte bună.

     Până la urmă, succesul înseamnă și muncă, și alegeri înțelepte, și curaj, și dorința de a face un lucru serios si grandios în viață.
---------
     Articol scris pentru Spring Super Blog 2017


marți, 14 martie 2017

Roma: scuter, gelato şi gaura cheii din Aventino!

     Sunt câțiva ani de când îmi doream să ajung în Roma, dar nu se ivea momentul potrivit. Până în septembrie anul trecut când am aniversat 11 ani de căsnicie. Din păcate Julien a fost plecat în acea perioadă, aşa că nu am reuşit sa ajungem pe munte pentru o şedință foto in hainele de nuntă, ceea ce sunt sigură că l-a făcut să răsufle uşurat. În schimb, a zis că vom merge undeva să sărbătorim.
     N-a apucat să zică a doua oară că am găsit repede unde vom merge, aproximativ când şi cu ce. Am discutat puțin şi a fost de acord, aşa că am stabilit: Roma, începutul lui noiembrie, Ryanair.
Să mai spun cât de fericită am fost când am luat biletele?
     O să vorbesc puțin despre costuri, nu au fost mari deloc, acum că există variante atât de multe şi de ieftine chiar nu e greu, dacă îți doreşti, să mergi pentru câteva zile la Roma. Biletele de avion au fost in jur de 90 euro, transferul de la aeroport la gara Termini 8 euro, pentru întors aproape 10 (la dus cu Terravision, la întors cu Schaeffaer; nu am luat dus-întors de la început fiindcă am zis că ne întoarcem cu ce o fi, diferența este chiar minoră între ele, şi de data asta biletul mai scump reflectă un autocar mai bine întreținut), cazarea cu mic dejun pentru 2 zile 120 euro, scuterul pe care l-am închiriat - 50 euro. Pentru mâncare, plăteam în medie 20-25 euro pentru o masă pe săturate, dimineața aveam micul dejun inclus la hotel. Gelato, cu care ne-am răsfățat din plin, era 2 - 2,50 euro. Despre intrarile la muzee am şi uitat deja :) Oricum, biletele pentru Colosseum au inclus si intrarea la Foro Romano si Palatino (care practic sunt în aceeasi ogradă), şi poți lua Roma Pass, este foarte util dacă nu ai în plan să foloseşti vreun alt mijloc de transport, aşa cum am făcut noi.
Am ales camera de hotel de pe booking.com, într-o zonă mai liniştită, zona Trionfale, aproape de Vatican. Hotelul - în fapt o vilă foarte bine si frumos întreținută, se numeşte Antica Dimora Contessa Arrivabene ( am vrut musai să aibă nume italienesc şi arhitectură care să te ducă cu gândul la locul unde eşti, stil mai vechi, mai romantic).
     Scuterul l-am luat în a doua zi ( în prima nu mai avea rost deja, fiind aproape de Vatican am vizitat mai întâi Vaticanul şi ne-am orientat de unde să luam scuterul a doua zi). Peter Hall se numeşte cel de la care am închiriat scuterul, un tip foarte de treabă, vorbitor foarte bun de limba engleză, firma lui se numea Buzz4tours. Noi am întârziat vreo oră şi ceva peste cele 24 de ore la predarea scuterului  dar nu a fost nicio problemă. Ne-am plimbat destul de mult în timpul acesta, în schimb motorina consumată nu a depăşit 3 euro.
     La Roma ne-am bucurat de: linişte (sună ciudat, nu?) dar zona unde am stat chiar este o zona liniştită, iar Forul Roman şi Palatino par desprinse de forfota lumii reale; de aventură - scuterul a fost piesa de rezistență din această frumoasă escapadă, la fel şi gaura cheii din Aventino; de mâncare bună - de la cartofi copți condimentați, salate, paste, pizza şi până la minunata gelato ( cel mai mult ne-a plăcut cea cu cocos, şi aşa ceva nu găsesc la noi în țară, practic simțeam cocosul în ea, o să încerc şi eu să fac).
     De fapt nu am menționat mai sus dar eu şi soțul meu nu ne văzusem de câteva săptămâni şi ne-am întâlnit la Roma în aeroport,  am ajuns cam în acelaşi timp, eu de la Bucureşti, el de la Paris, ceea ce a dat o notă şi mai pronunțată de romantism călătoriei noastre. Inițial, ce-i drept, mă supărasem că nu a reuşit să ajungă acasă pentru a porni împreună în această călătorie, ba chiar am crezut la un moment dat ca vom renunța (s-a mai întâmplat şi alte dăți, cu alte destinații), dar apoi am găsit această variantă de a putea ajunge el la Roma de la Paris, unde era plecat cu treabă, în aceeaşi zi şi în acelaşi timp. Mai mult, i-am fost şi îi sunt în mod deosebit recunoscătoare că a renunțat la un câştig în plus ca să îmi facă bucuria asta de a vedea Roma atunci, împreună ( oricum singură nu mergeam). 11 ani de căsnicie, destul de importanți, nu?
     În prima zi, după amiaza târziu am fost la Vatican. Am stat până s-a lăsat întunericul, am făcut poze etc.





     A doua zi a fost, poate, cea mai frumoasă.  După ce am servit micul dejun am mers din nou până în apropiere de Vatican unde găsisem un centru de închirieri scutere. Nu mai aveau disponibile dar ne-a îndrumat la Peter, un domn mai în vârstă, foarte de treabă. Odată cu scuterul - care din păcate nu a fost roşu, a început şi aventura; la început țipam de câte ori pornea mai în viteză de pe loc sau de câte ori ne strecuram printre maşini - ar fi trebuit să-mi amintesc că Julien este un super şofer! Am vizitat în ziua aceea Colosseumul ( unde am aşteptat foarte mult la o coadă uriaşă ca să intrăm), Foro Romano, Palatino, apoi ne-am mai oprit pe parcurs să fac poze, în diverse locuri pe unde am trecut cu scuterul, între care în fața frumoasei clădiri Il Vittoriano, unde m-am bucurat că erau în spatele meu carabinieri, făcusem o obsesie să fac poze în care să apară şi ei pe lângă mine, dar asta fără să le-o cer ci doar aşa, ce iese din mers. A fost foarte distractiv. Locul meu preferat a rămas Foro Romano, un loc liniştit, ca o panoramă a unei lumi vechi.

Terasa - gradina hotelului





Incepem explorarea Forumului Roman

Foro Romano



vedere catre Forumul Roman de pe Colina Palatina



Colina Palatina


vedere de pe Colina Capitolina

vedere de seara de pe Colina Capitolina
     Apoi am mers la Fântâna lui Trevi - Fontana di Trevi, unde am stat ceva timp, şi unde era foarte aglomerat, după care am mai dat ceva ture cu scuterul, am mers în Aventino unde am văzut cea mai inedită chestie din Roma, despre care nu apucasem să citesc nicăieri. 
     Aventino este una din colinele Romei, o zona liniştită, unde într-un capăt strada se înfundă. Acolo, în fața unei clădiri cu o poartă mare, veche, ca de biserică, era un rând de oameni. Cel din față se uita pe gaura cheii în linişte, apoi pleca, şi tot aşa. Prima dată m-am gândit că probabil dau cuiva, cum se mai face pe la noi, vreun bilet cu rugăciuni. Dar m-am uitat cu atenție şi nu aveau cum, doar priveau pe gaura cheii şi plecau. Julien mi-a zis să merg să văd şi eu ce este. Eram tare curioasă şi m-am aşezat la rând. De curiozitate a venit şi el lângă mine. N-am mai avut răbdare şi în timp ce rândul înainta am dat un search pe Google. Zicea acolo ca prin gaura cheii se vede cupola Catedralei Sf Petru. Iuli n-ar fi vrut să mai stea dar eu eram în continuare curioasă. Şi într-adevăr, cupola luminoasă pe timp de noapte se vede încadrată chiar pe mijlocul unei alei. Poate dacă era pe timpul zilei puteam vedea mai clar. Oricum a fost o experiență deosebită, din păcate am reuşit să surprind o imagine mai nereuşită, m-am grăbit să las loc şi oamenilor din spatele meu.
     De acolo ne-am oprit din nou la Colloseum pentru câteva fotografii de noapte ( toată construcția mi s-a părut mai mică noaptea), apoi, în drum spre hotel am făcut o scurtă pauză pe malul Tibrului. Am ajuns la hotel noaptea, nu foarte târziu, am mai fi putut ieşi numai că intrase un frig puternic în mine, pentru că eram îmbrăcată mai subțire, cu balerini în picioare, ziua fiind mai cald dar odată cu lăsarea întunericului se facuse şi mult mai rece, cu atât mai mult se resimțea pe scuter, mergând cu oarecare viteză. După această scurtă plimbare la Roma am fost bolnavă, răcită, aproape o lună, eu, care de regulă mă îmbolnăvesc foarte rar.





Il Vittoriano

vedere de pe Colina Aventina

Gaura cheii din Aventino




pod peste Tibru

     A treia zi, ultima, am mers în Piazza di Spagna, am mai dat aşa un tur pe scuter şi am mers pe Via Appia până la Catacombele St Sebastian. Inițial am vrut la San Callisto dar în ziua aceea, miercuri, erau închise. Drumul până acolo este mai puțin circulat, din pavaj din acela mai vechi, cu peisaje frumoase. Acolo am întârziat ceva, catacombele sunt un loc cu istorie bine conservată, ne doream foarte mult să ajungem acolo. Iar pentru că ne şi grăbeam, am vizitat cu ghid în franceză, dar vorbea clar şi am înțeles şi eu cam tot ce zicea - unde nu înțelegeam îl puteam întreba pe Julien.
De la catacombe am mers direct la Vatican să predăm scuterul şi apoi uşurel - că mai era timp - la hotel să ne luăm bagajele pentru a merge la aeroport.

Pinus Pinea - specie de pin intalnita in Roma si in general in Italia.
Piazza di Spagna

strada in Roma


Vatican

     Nu a durat mult excursia noastră dar pentru noi acum, a fost suficientă. Abia vom avea ce să vedem şi într-o ocazie viitoare!
     Ocazie viitoare când voi vrea să merg tot cu scuterul, să mă satur de gelato (dacă este posibil aşa ceva), să revăd de exemplu Foro Romano, să descopăr locuri noi şi să depăşesc, de ce nu, granițele Romei.