joi, 24 aprilie 2014

Cu cortul in Retezat

     Desi inca nu a venit vara si vremea aceea atat de calduroasa in care vrei sa fugi undeva unde sa fie cat mai umbra, cat mai racoare, iata ca voi scrie cate ceva despre o excursie in muntii Retezat.
     O visam noi de ceva timp, mai ales sotul meu si-o dorea foarte mult, datorita unor frumoase amintiri din copilarie, si iata ca intr-o noapte ne-am incarcat masina cu de toate, si impreuna cu cei 2 copii ai nostri am plecat intr-acolo.
Muntii Retezat reprezinta cel mai complex și mai maret masiv montan din toate sectoarele geografice ale Carpatilor din Romania si fac parte din Carpatii Meridionali. Informatii turistice despre Parcul National Retezat aici: http://retezat.ro/
Am plecat aproximativ pe la miezul noptii si am ajuns dimineata devreme aici: comuna Riu de Mori

     De aici am cautat un loc de campare fara sa mergem pana in Poiana Pelegii, pentru ca vroiam sa pornim in mai multe directii incepand mai din josul muntelui.
     Asa ca am gasit un loc foarte placut la marginea unui parau, langa alte 2 corturi, la distanta unii de altii.


     De acolo am vizitat: Ulpia Traiana Sarmizegetuza in prima zi. Aceasta a fost capitala Daciei Romane. Cititi aici despre ea: http://ro.wikipedia.org/wiki/Ulpia_Traiana_Sarmizegetusa

     In alta zi am urcat pana foarte aproape de lacul Bucura, l-am vazut, de sus de-acolo dar vantul batea foarte tare, presiunea aerului ii nelinistise pe copii iar cel mic de tot nu se mai oprea din urlat ( avea aproape 8 luni)  iar cel mare, de 3 ani si 3 luni, desi viteaz era si el foarte obosit si nu mai era nici mult pana sa se insereze.
     Aici, pornind din Valea Pelegii si pana sus am avut o experienta foarte frumoasa. Noi deobicei ne facem cam singuri traseul, nu tinem mereu cont de indicatoare, dar acum, fiind doar noi cu copiii am zis hai sa o luam pe traseul marcat. Zis si facut, doar ca la un moment dat ne-am ratacit! Chiar atunci cand am vrut cu disperare sa mergem pe drumul marcat ne-am trezit aiurea, am urcat printr-o padure mult pana cand am ajuns undeva mai sus, unde erau numai zmeura si mure. Ne-am gandit imediat ca ne putem intalni cu ursi, mi se facuse teama si am hotarat sa ne intoarcem imediat, si in timp ce noi ne temeam, baiatul nostru cel mare, din spatele lui tati ( ii ducea pe umerii lui) canta fara nici o grija un cantecel ale carui versuri sunau cam asa: Nu am teama de nimic/ caci orice ar veni El ma va pazi.. A fost o mare incurajare! Apoi intr-un final am gasit drumul cel bun, am pierdut mult ratacindu-l dar intr-un final l-am gasit!
Cateva poze:


Poiana Pelegii


Add caption




     In a 3-a zi am mers in Parcul cu Zimbrii din Hateg, un loc foarte placut pentru copii. Informatii despre acest parc gasiti aici: http://wikimapia.org/10782268/ro/Rezerva%C5%A3ia-de-Zimbri-Ha%C5%A3eg
     Si iata cateva fotografii facute de mine:


    
     Si apoi a trebuit sa aleg intre Sarmizegetusa Regio sau Castelul Corvinilor, si l-am ales pe cel din urma, unde am facut mai putine fotografii decat mi-as fi dorit pentru ca am ramas fara baterii.

Castelul Corvinilor


     Castelul Hunedoarei, mai este numit și Castelul Corvinilor, al Corvineștilor sau al Huniazilor Aceasta este cetatea medievală a Hunedoarei, reprezentand un important monument de arhitectura gotica in tara noastra. Mai multe informatii aici: http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Hunedoarei si aici: http://www.castelulcorvinilor.ro/ unde sunt si mai multe fotografii, foarte sugestive.

     La intoarcere spre casa am trecut prin Statiunea Vidra, despre care am scris totul aici: http://deanima-note.blogspot.ro/2013/03/statiunea-vidra-sau-o-minunatie.html
http://calatorestesipovesteste.blogspot.ro/2016/03/statiunea-vidra-un-colt-de-liniste.html
     Despre Retezat...
     Imi amintesc cu mare drag cat de placute erau serile la focul nostru de tabara, pe care Julien, isi dorea sa-l faca cat mai ok. Intr-o zi au campat vreo 3 tineri si in seara aia au facut un foc de tabara grozav, iar a doua seara Julien a vrut sa-i intreaca neaparat asa ca a scos motorina din masina si a turnat pe lemne, a fost dragut, am copt porumb, am stat si am privit infinitul de stele, si Sebastian ne dadea cate un pupic de fiecare data cand vedeam cate un avion (cel mic dormea in cort).
Ziua era foarte cald, faceam baie in rau, iar noaptea era foarte frig, dar imbracati bine nu simteam, plus ca aveam saci de dormit.
     Julien e convins ca intr-o noapte un urs mirosea pe langa cort (am avut noi grija sa nu lasam nici o urma de mancare afara). Desi i-a fost frica a deschis usile de la masina din telecomanda pentru a face lumina si apoi a aprins un beculet de la intrarea in cort pe care l-a stins dupa un timp, cand i-am spus eu.

     A fost, pe scurt, nu doar cea mai ieftina calatorie pe care am avut-o vreodata dar poate si cea mai linistita, si pentru Julien probabil cea mai frumoasa, eu nu le pot cantari si masura asa, pentru ca toate mi-au ramas ca amintiri foarte foarte dragi, in inima.