miercuri, 13 noiembrie 2013

Bavaria castelelor lui Ludwig al- II-lea



Unul din locurile în care am fost și în care m-aș reîntoarce mereu cu mare drag, este Bavaria, tărâmul de vis din sud-estul Germaniei, despre care voi povesti câte ceva, poate mai mult despre experiența mea acolo, decât despre locul în sine.

 Uneori, de multe ori sau chiar aproape mereu, totul începe cu un vis. "I have a dream" este replica mai mult decât celebră a lui Martin Luther King. Și visul începe uneori cu o fotografie, sau cu un puzzle, în cazul meu. Nu eram căsătoriți încă atunci când Julian mi-a adus un puzzle de 3000 de piese cu acest minunat castel. Există în realitate?? Cutia - ambalajul - confirma că  există, si că se numește Neuschwanstein.  Un search pe Google l-a scos la iveală: în Bavaria!  
                Călătoria noastră a fost însă mai lungă, am pornit din Madrid, apoi am trecut prin Andorra, unde ne-am cazat o noapte, chiar pe 24 decembrie, apoi Franța cu Annecy (dar de fapt aici nu am găsit locul unde doream să ajung, cel din vederea trimisă de prietena mea care petrecuse un timp plin de însemnătate acolo), urmând sa traversăm Elveția (din păcate nu era timp pentru oprire), ca în cele din urmă să  ajungem la Fussen.
                 Nu ne-am cazat în Fussen, dar acolo bifasem ca destinație ; în prima noapte am stat la un mic hotel în Hopfensee, nu știu cum se numește, dar în fața lui se întinde un lac splendid, care atunci era înghetat, puteai patina pe el (ceea ce am și făcut puțin a dooua zi, fără patine). Când am ajuns acolo, în Fussen, apoi Schangaw, localități mici, pline de farmec, a fost exact cum ne-am imaginat întotdeauna! Ceea ce citisem despre acel loc lua viață în acel miez de noapte. Casele ca de poveste, zăpada proaspătă, așternută pe gardurile mici, sclipind ca pietrele prețioase în lumina lunii pline, care se vedea foarte clar printre vârfurile copacilor crescuți pe muntele din care se înălța, cu ziduri albe, minunatul Neuschwanstein. Încă puțin și parcă, prin liniștea aceea îl puteai auzi și apoi vedea pe regele Ludwig al II-lea, în plimbarea sa cu sania trasă de cai...
                În nici un an după aceea, adică in nicio altă călătorie după aceea în acel loc, căci am mai mers de încă două sau trei ori, nu am mai avut imaginea din prima seară, imagine datorită căreia o perioadă mi-aș fi dorit mult să locuiesc pe-acolo, să avem pensiunea noastră undeva în frumoasa zonă descoperită.
               De a doua zi, ne-am mutat la pensiunea Engel din Hopferau - un loc călduros, plăcut, o atmosferă primitoare – aici am revenit și în anul următor, însoțiți de prieteni. 
                Bavaria este renumită pentru castelele sale, deci acestea sunt un must see al zonei, iar eu, recunosc, pentru asta am mers acolo. Iar castelele regelui Ludwig al II-lea al Bavariei, sunt cele care contribuie la farmecul zonei.

                Iată-le:  

       Schloss Neuschwanstein, construit pe un deal accidentat, o stâncă, ca săpat în munte, deasupra satului Hohenschwangau, castel construit pentru Richard Wagner, și dorit de rege ca refugiu la bătrânețe. Conform wikipedia.org, acest castel minunat este vizitat anual de aproximativ 1,3 milioane de turisti. Mai multe detalii pe http://www.neuschwanstein.de  sau pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Neuschwanstein. După acest model au fost construite castelele din parcurile Disneyland. Deci, este un castel de poveste.

      
Schloss Neuschwanstein - prima excursie in Bavaria!

vedere din Neuschwanstein, Schloss Hohenschwangau



















                    Schloss Hohenschwangau, că suntem aproape, nu este construit de Ludwig al II lea, el doar a copilărit aici, și de aici supraveghea construcția la Neuschwanstein. Castelul Hohenschwangau a fost construit de tatăl lui Ludwig al II lea, Maximilian al II lea al Bavariei, în satul Hohenschwangau, foarte aproape de orășelul Fussen. Mai multe detalii: http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Hohenschwangau sau http://www.hohenschwangau.de/.


              Schloss Herrenschiemsee, construit pe insula Herrenschiemsee de pe lacul Chiemsee, cel mai mare lac din Bavaria, situat la 80 km de Munchen spre Salzburg. Regele și-a dorit ca acest castel să fie un Versailles al Germaniei, în semn de admiratie fata de Ludovic al XIVlea al Frantei, rege pe care o să-l puteti vedea acolo în majoritatea sculpturilor, picturilor, etc. Acest castel este neterminat, având, față de Versailles, doar partea din mijloc a constructiei. Se ajunge acolo după o frumoasă călătorie cu vaporașul din Prien/Stock, apoi odata ajunși pe insulă, mergând pe un drum plăcut prin pădure. Pe vaporaș se poate servi un delicios Apfelstrudel mit Icecream!
Detalii: 
http://www.herrenchiemsee.de si http://ro.wikipedia.org/wiki/Castelul_Herrenchiemsee   


pe vaporaș spre Herrenschiemsee


la plecare de pe insula Herrenschiemsee

             Schloss Linderhof a fost de fapt primul castel inspirat de Trianon, dar la dimensiuni mult mai mici. Inspirat de asemenea și de admiratia lui Ludwig al II lea al Bavariei pentru Ludovic al XIV lea al Franței. Nu am fost aici - din păcate! - dar se ajunge din Oberammergau, care este la aproximativ 20 de km spre N de Garmisch - Partenkirchen. Linderhof este cel mai mic dintre castelele lui Ludwig al II lea dar si singurul finalizat in timpul vieții sale, și aici a locuit el cel mai mult. http://ro.wikipedia.org/wiki/Linderhof. De asemenea http://www.schlosslinderhof.de

                Ce mai este de văzut, după mine:

                Orășelul Fussen, satele Hohenschwangau, Schwangau ;

                Lacul Alpsee ;
                Zugspitze, cel mai înalt vârf muntos din Germania, 2962 m - este pe lista mea de locuri unde îmi doresc sa ajung -  o priveliște de milioane, 
http://www.zugspitze.de;
               Garmisch - Partenkirchen, 
http://www.gapa.de;

                Alte orașe mai mari în zonă: Munchen, capitala landului si al treilea oraș ca mărime din Germania (prea mare pentru mine),  Augsburg, Regensburg, Passau (prin centrul acestuia din urmă am bântuit puțin și mi-a plăcut), orașul celor trei râuri: Dunarea, Inn si Ilz.
Până să ajungem în acea primă seară în Bavaria răcisem puțin pe drum, aveam frisoane, nu știam ce să-mi mai pun pe mine pentru că-mi era frig. M-am încălzit cu un ceai cald, dar cel mai mult bine mi-a făcut vederea castelului pentru care venisem acolo. Ca bonus, era și al doilea castel. A fost un moment vindecător pentru mine, am uitat de toate durerile. Ne-am întors acasă euforici și bineînțeles eu, cu gust spre noi descoperiri.